In prag de 20

Daniel Orza    Lumea lui Orzanstein     majorat, psihologie

Astazi ma intreaba o prietena cum ma simt in prag de 20? Pai, cum sa ma simt…ca si in prag de 19. Exact acelasi lucru. Si imi spune: “sa ma anunti cand realizezi, pentru ca totul incepe cu 2”. In momentul acela mi-am dat seama ca de fapt eu schimb prefixul. Perioada de imbatranire doar acum incepe. In cateva secunde mi-a trecut prin fata ochilor o parte din viata mea, ca un bilant al zilelor mele de nastere. In momentul in care spui ca ai 19 ani te simti tanar, foarte tanar. Inca te consideri adolescent. Dar cand realizezi ca tu de fapt treci  la 20 si de acum inainte 10 ani vei folosi un numar care incepe cu cifra 2, incepi sa cazi intr-o depresie de te ingozesti. Parca trecerea de la 17 ani la 18 si faptul ca ai devenit major nu e un lucru prea mare. Vedeti de multe ori in magazine, preturi care se termina in ,99, ceva de genul 19,99. In momentul acela nu te gandesti ca de fapt pretul e mult mai aproape de 20 si foarte departe de 19. Te gandesti ca e de fapt 19 si nu 20. Exact asa e si cu varsta. Cand ai inca 19, 29, 39, etc. nu te gandesti ca tu de fapt trebuie sa treci un prag.

Mai am cam 9 ore pana cand voi putea spune ca am implinit doua decenii. Mai am 9 ore pana in momentul in care voi lasa in urma toata copilaria si adolescenta, tot ce inseamna pentru mine perioada frumoasa a vietii. Acum, toate planurile de viitor se accentueaza. Totul se contureaza si primeste culoare. Daca in perioada 12-20 de ani principala achizitie a oricarei persoane este identitatea-confuzia, de la varsta de 20, principala achizitie din punct de vedere psihologic este intimitatea-izolarea. Daca in adolescenta dominantele care dau culoare adolescenţei sunt cristalizarea contiintei de sine si debutul independentei, de la 20 de ani totul se schimba. Dominanta este deja dobandirea independentei.

P.S.: Incep sa devin melancolic.